Învierea fiului văduvei din Nain

Învierea fiului văduvei din Nain

Învierea fiului văduvei din Nain ne descoperă iubirea nemărginită și milostivirea Mântuitorului Iisus Hristos față de suferința omenească.

Mișcat de durerea unei mame care își pierduse singurul fiu, Domnul îi spune: „Nu plânge!”, apoi îl readuce pe tânăr la viață.

Această minune ne arată că Hristos este Stăpânul vieții și al morții, iar în El moartea nu mai are ultimul cuvânt.

Evanghelia ne îndeamnă să nu ne pierdem nădejdea în fața încercărilor, căci Dumnezeu nu rămâne nepăsător la lacrimile noastre.

Acolo unde omul vede sfârșitul, Hristos aduce nădejdea Învierii și a vieții veșnice.

Dumnezeu nu trece nepăsător pe lângă suferința noastră

Pr. Radu V. Ciui / Rev. Fr. Radu V. Ciui

În Evanghelia acestei duminici, întâlnim una dintre cele mai mișcătoare minuni săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos: învierea fiului văduvei din Nain. O mamă îndurerată își conduce singurul fiu spre mormânt, iar Hristos, văzându-i suferința, Se apropie și îi spune: „Nu plânge!”

Este impresionant faptul că această femeie nu Îi cere nimic Mântuitorului. Nu rostește nicio rugăciune și nu solicită vreo minune. Hristos vede durerea ei și, din proprie inițiativă, intervine. Aceasta este una dintre cele mai frumoase descoperiri ale iubirii dumnezeiești: Dumnezeu ne cunoaște suferințele chiar și atunci când durerea este prea mare pentru a o exprima în cuvinte.

De multe ori, și noi trecem prin încercări, pierderi și momente în care ni se pare că Dumnezeu tace. Dar tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă absența Lui. El este prezent chiar și atunci când nu Îi înțelegem lucrarea.

Minunea din Nain ne mai învață ceva: Hristos nu a venit doar să aline temporar suferința omului, ci să biruiască însăși moartea prin Învierea Sa. Tânărul din Nain a fost readus la viața pământească, însă adevărata făgăduință a Mântuitorului este învierea tuturor și viața veșnică.

Să învățăm, așadar, să privim cu mai multă milostivire spre cei care suferă, să fim aproape de cei îndurerați și să nu uităm că uneori un cuvânt bun, o rugăciune sau o simplă prezență pot aduce lumină într-un suflet copleșit de durere.

Dumnezeu nu ne promite o viață lipsită de lacrimi, ci ne descoperă că nici o lacrimă nu este uitată înaintea Lui.

Viața Sfântului Apostol și Evanghelist Luca – 18 octombrie

Sfântul evanghelist Luca era de neam din Antiohia Siriei și din tinerețe a deprins înțelepciunea elinească și meșteșugul doctoricesc, făcându-se doctor iscusit. Apoi a fost și zugrav ales. Cunoștea bine limba egipteană și greacă și, deprinzându-se desăvârșit și cu învățătura evreiască, a mers la Ierusalim.

În acea vreme Domnul nostru Iisus Hristos, petrecând pe pământ cu oamenii, semăna sămânța cuvântului mântuirii, care, crescând și în inima lui Luca, fiind un pământ bun și răsărind, a adus rod însutit; căci Luca, auzind învățătura înțelepciunii din gura lui Dumnezeu, mai multă știință a scos de acolo decât din școlile elinești și egiptene, pentru că a învățat a cunoaște pe adevăratul Dumnezeu, a crede în El și a învăța și pe alții credința. El a fost unul din cei șaptezeci de apostoli, despre care chiar el pomenește în Evanghelia sa, zicând: „A arătat Domnul și pe mulți alții șaptezeci și i-a trimis, câte doi, înaintea feții Sale, în toată cetatea și locul”. Fiind și Luca din aceeași ceată apostolească, umbla înaintea feții Domnului, prin propovăduirea cea sfântă, gătind calea Lui și încredințând popoarele că Mesia, Care era așteptat, a venit în lume.

În vremea mântuitoarelor patimi, când fiind bătut păstorul s-au risipit oile turmei, acest fericit Luca umbla tânguindu-se și plângând pentru Domnul său, Care de voie a binevoit a pătimi. Și precum a semănat cu lacrimi, cu bucurie a secerat răsplătire. Căci înviind Hristos, pe când Luca și Cleopa mergeau în Emaus și vorbeau între ei cu jale despre pătimirile iubitului lor învățător, însuși Domnul nostru Iisus Hristos, prin arătarea Sa, i-a mângâiat și a șters lacrimile de pe ochii lor, căci, apropiindu-se de dânșii, le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea de care vă întrebați între voi mergând și de ce sunteți triști?”. Și a fost atunci călător Sfântul Luca împreună cu Acela Care a zis pentru Sine: „Eu sunt calea, adevărul și viața”. Deci, mergând și vorbind cu El, a rostit adânc negrăit de înțelepciune.

Cât de scumpă îi era Sfântului Luca învățătura Domnului nostru Iisus Hristos, când Iisus cu gura Sa cea preadulce povestea, începând de la Moise și de la toți proorocii și le tâlcuia lor toate Scripturile cele pentru Dânsul! De aceea Luca, bunul ucenic al lui Hristos, învățând tainele lui Dumnezeu, a adus și el la sfânta credință toate cetățile Beoției și pe mulți din cei ce erau în întunericul necunoștinței de Dumnezeu i-a luminat cu lumina înțelegerii Sfintei Evanghelii. Mai întâi a șezut în Emaus cu Hristos la cină, urmând să mănânce cu El prinz întru împărăția lui Dumnezeu. Apoi a cunoscut în frângerea pâinii pe Fiul lui Dumnezeu, pe Care Iuda, la Cina cea de Taină, nu a voit să-L cunoască.

Focul dragostei către Dumnezeu care se ascundea în inima Sfântului Luca a ieșit la vedere prin aceste cuvinte: „Oare nu era inima noastră arzând întru noi, când ne grăia nouă pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?”. Și ca să nu fie uitată pomenirea Domnului, pe care din toată inima Îl iubea, după cincisprezece ani de la Înălțarea Lui la cer, cu toată adeverirea i-a scris Evanghelia. Și a scris nu numai cele ce singur a văzut și le-a auzit, ci și pe cele pe care le avea scrise în inima sa, nu din condei, ci din dragoste. De asemenea le-a povestit și pe acelea pe care mai înainte el le-a văzut și le-a auzit de la cei ce merseseră după Hristos. Iar mai pe urmă, aproape de patimile lui Hristos, a început a umbla după Dânsul, precum se scrie la începutul Evangheliei: „Ne-au dat nouă cei ce au fost din început, singuri văzători și slujitori ai Cuvântului”.

Sfântul Luca a fost părtaș durerilor și ostenelilor lui Pavel întru bunăvestirea lui Hristos, pentru că îi urmă lui propovăduindu-L pe Hristos nu numai Iudeilor, ci și neamurilor. El a fost în Roma la dânsul, precum arată Faptele Apostolilor, pe care tot el le-a scris, și era foarte iubit de Pavel. Scriind către Coloseni Apostolul Pavel, zice: „Închină-se vouă Luca, doctorul cel iubit”. La fel, în Epistola către Corinteni, Pavel îl laudă pe Luca, zicând: „Dar nu numai atât, ci este și ales de către Biserici ca tovarăș al nostru de călătorie, având darul acesta, spre slava Domnului Însuși și spre osârdia noastră” (II Corinteni 8, 19). Aici Sfântul Ieronim înțelege că Apostolul Pavel îl laudă pe Luca.

Apoi Luca, plecând din Roma, a mers spre răsărit, binevestind pe Hristos și suferind dureri și osteneli pentru sfânt numele Lui. Străbătând toată Livia, a mers în Egipt unde a luminat Tivaida, cea de mai sus zisă, prin bunavestire și în Tivele (cetățile) Beoției a rânduit bisericile, hirotonind preoți și diaconi. Apoi pe cei bolnavi cu trupul și cu sufletul i-a tămăduit și, pătimind multe, s-a odihnit întru Domnul, având mai mult de optzeci de ani.

Pe locul unde s-a pus sfântul lui trup, Dumnezeu, preamărind pe plăcutul Său, a plouat colirie (apă limpede) care tămăduiește durerea de ochi, în semnul meșteșugului celui doctoricesc. Pentru această era știut de credincioși mormântul lui, căci se vindecau de diferite boli, cu rugăciunile Sfântului Apostol. Apoi aflând Constantie, fiul lui Constantin cel Mare, de moaștele lui tămăduitoare, a trimis pe Artemie, cârmuitorul Egiptului, care mai pe urmă a fost chinuit pentru Hristos de Iulian Paravatul, care a adus cu mare cinste în cetatea împărătească moaștele Sfântului Apostol și evanghelist Luca.

Când s-au adus cu cântări și cu laude în cetate sfintele moaște, un famen al palatului împărătesc, anume Anatolie, zăcând de multă vreme pe patul durerii și cheltuind avere multă la doctori, căutând tămăduirea pe care n-o putuse dobândi de nicăieri, auzind că se aduc în cetate moaștele Sfântului Apostol Luca s-a rugat cu toată osârdia către sfântul și, pe cât îi era lui cu putință, s-a sculat de pe pat, poruncind să fie dus la tămăduitoarea raclă a apostolului. Când a ajuns și s-a atins de ea cu credință, închinându-se moaștelor sfântului, s-a vindecat îndată de boală și, câștigând desăvârșita sănătate și tărie, a purtat pe umerii săi, împreună cu ceilalți oameni, racla cu moaștele Sfântului Apostol Luca în Biserica Sfinților Apostoli. Acolo, sub sfințita masă, unde erau sfinții Andrei și Timotei, au pus sfințitele moaște ale sfântului Luca.

Se spune despre dânsul că el a zugrăvit minunat chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, purtând în brațe pe Pruncul cel mai înainte de veci, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Apoi a zugrăvit și alte două icoane ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și le-a adus la Maica Domnului, spre a vedea dacă îi vor plăcea; iar ea, văzând acele chipuri ale sale, a grăit astfel: „Darul Celui ce S-a născut din mine și al meu să fie cu icoanele acestea”. Sfântul Apostol Luca a mai zugrăvit pe lemn și chipurile sfinților și mărilor Apostoli Petru și Pavel și de la dânsul s-a început în toată lumea acel bun și preacinstit lucru, adică zugrăvirea sfintelor icoane, întru slava lui Dumnezeu, a Maicii Lui și a tuturor sfinților, pentru împodobirea Bisericii și spre mântuirea credincioșilor, celor ce cu dreaptă credință cinstesc sfintele icoane. Amin.

Dragostea, cununa tuturor faptelor bune

Arhimandritul Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul / Archimandrite Ioanichie Bălan, Father Paisie the Confessor

Tot ce faceți, faceți cu dragoste, ca să aveți plată pentru toate, că dragostea este coroana tuturor faptelor bune! Ultima și cea mai mare virtute a celor ce cred în Hristos Cel înviat din morți este dragostea creștină, adică să iubească fără deosebire pe toți oamenii și toată zidirea creată de Dumnezeu. Dragostea le rabdă pe toate pentru Domnul, pentru mântuire.

Dragostea duhovnicească biruiește durerea. Fii cu dragoste și fă pace acum, când poți, că tare este greu la urmă când te mustră conștiința și când nu mai poți face nimic! Că timpul trece și nu-l mai găsim. Râvniți la faptele bune, cele mai de preț și cele mai ușor de dobândit, precum dragostea, rugăciunea, mila și smerenia. Să primim toate cu dragoste și cu bucurie: boală, ocară, ispite, ori de unde ar veni. Să nu învinuim pe nimeni, ci să ne învinuim numai pe noi. Răcirea dragostei și împuținarea râvnei pentru cele sfinte, și mai ales pentru biserică, este semnul pustiirii noastre.

Comportamentul nedorit al copilului ca stres emoțional

Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor / Parenting Toward the Kingdom

„Inima unui copil este pământul sfânt unde el se întâlnește cu Dumnezeu.” (Maica Magdalena)

Când una dintre fiicele mele se simte jignită de surorile ei, își iese din fire, face scene și apoi se liniștește. Țipă, plânge, se pune jos si uneori spune răutăți la furie. Pentru a răspunde adecvat la o asemenea situație, trebuie să ne ocupăm în primul rând de suferința ei și după aceea de comportamentul ei. Să-i dăm timp să se liniștească, s-o luăm în brațe și s-o ascultăm povestindu-și durerea. Apoi, după ce s-a liniștit, putem vorbi despre ce anume s-a întâmplat, ce poate face când se simte rănită și care vor fi urmările dacă mai are ieșiri necontrolate.

Când comportamentul nedorit este rezultatul unei suferințe emoționale, un răspuns adecvat este să vă ocupați întâi de starea emoțională a copilului, iar apoi să discutați despre comportament.

În locul unei atitudini de tipul „Nu mă interesează cum te simți, nu ai voie să te porți așa”, putem adopta atitudinea „Îmi pasă de ce simți, dar nu ai voie să te porți așa”.

Ce ne poate ajuta atunci când ne simțim răniți? De cele mai multe ori, tocmai faptul că există cineva căruia îi pasă mai mult de lupta care se dă în sufletul nostru decât de faptul că ne purtăm urât.

– Ce poți face când sora ta te necăjește? am întrebat-o după ce s-a liniștit.

– Țip și-i trag una! zise ea.

– Așa dai de bucluc, am spus mai departe. Ce altceva mai poți face?

A tăcut o clipă, apoi a continuat:

– Să vin să îți spun ție.

Un copil se poate simți trist, agitat, singur, stingher, neliniștit, neluat în seamă sau neiubit. Adesea, cu cât copilul are probleme mai mari, cu atât el se dă mai mult în spectacol. Aceste situații impun o atenție mai mare asupra suferinței lui, iar nu urmări mai drastice. Stresul emoțional poate face parte din temperamentul unui copil sau poate fi datorat influenței mediului său; de obicei, este un amestec al celor două. Copiii răspund negativ la furia, ostilitatea sau înstrăinarea emoțională de acasă, iar atunci fac crize. Cercetările o demonstrează foarte clar. Chiar și un bebeluș plânge când părinții se ceartă. A-i răspunde adecvat unui copil înseamnă să iei în serios ce este în inima lui și să întreții liniștea în sânul familiei. Nu putem schimba temperamentul unui copil, însă putem face foarte multe pentru a crea un mediu familial liniștit.

Uneori (în funcție de situație, nu e regulă), cel mai bun răspuns când copilul este supărat este să îl lăsăm puțin singur, de exemplu să-l trimitem în camera lui dacă este prea furios. Când se mai calmează, se poate întoarce. Acesta este un mod eficient de a stabili niște limite pentru comportamentul nedorit, respectând în continuare stresul lui emoțional.

Câtă pasiune și câtă iubire sunt necesare pentru o relație reușită?

Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu / Rev. Professor Ioan C. Teșu, PhD

La începutul unei relaţii, iubim mai mult cu ochii decât cu sufletul. Apoi, ea are şansa să se maturizeze, ajungând să o iubim pe cealaltă persoană, aşa cum este ea, cu plusurile și cu minusurile sale. De altfel, specialiştii apreciază că 69% dintre problemele care apar într-un cuplu matur şi cu o viaţă de familie împlinită, nu pot fi eliminate deplin, de unde şi recomandarea lor de a schimba ceea ce se poate schimba şi de a accepta ceea ce este imposibil de înlăturat, fără a reveni, periodic, la diferenţele care provoacă tensiune.

Se vorbeşte, astfel, despre păstrarea romantismului într-o căsătorie, chiar şi după zeci de ani de convieţuire, ca fiind un mijloc de dobândire şi de dăruire a fericirii în familie.

Atunci, însă, când relaţia noastră este doar una pasională, fără consistenţă morală şi imatură emoţional, ea este vulnerabilă şi supusă dispariţiei. Iar pe de altă parte, astăzi nu se mai practică acele căsătorii aranjate de către părinţi şi care păreau a priva o relaţie de focul pasiunii şi al erotismului.

Aşadar, care trebuie să fie proporţia dintre pasiune şi iubire matură?

Specialiştii consideră că „dacă relaţia e bazată pe pasiune într-un procent cuprins între 80 şi 100, şansele ca aceasta să se maturizeze în iubire sunt foarte scăzute. Nu există nici un fundament pentru iubire şi cei mai mulţi oameni, într-o astfel de situaţie, nu vor face efortul necesar pentru a construi iubirea. Pe de altă parte, dacă pasiunea este ţinută sub control, dacă este numai într-un procent cuprins între 10 şi 30, există un potenţial uriaş pentru iubire. De ce? Pentru că, atunci când pasiunea este ţinută în frâu, eşti cu picioarele pe pământ”.

Specialiştii ne recomandă ca, oricât de îndrăgostiţi am fi şi oricât de fericită ar părea relaţia noastră, să ne punem următoarele întrebări, din care ne dăm seama de superficialitatea sau profunzimea ei:

1. Nu cumva doar pasiunea a devenit temelia unei relaţii şi nu există nimic altceva acolo?

2. Eşti într-atât de afectat de atracţia naturală, încât nu poţi vedea cine este cu adevărat persoana de lângă tine? Prin urmare, nu poţi face o alegere clară şi responsabilă în ceea ce priveşte implicarea?

3. Eşti copleşit de pasiunea pentru o persoană despre care ştii că nu este potrivită pentru tine? De aceea, a avea o relaţie cu el sau ea va fi autodistructiv.

4. Eşti angajat într-o relaţie ce evoluează spre căsătorie, dar te trezeşti gândindu-te la cineva cu care te întâlneai în trecut?

5. Pierzi o cantitate enormă de timp, fiind îndrăgostit nebuneşte şi imaginându-ţi o viaţă cu cineva cu care nu ai putea să te căsătoreşti niciodată?

Dacă răspunsurile sunt pozitive, este momentul să aprofundezi şi alte aspecte ale vieţii persoanei „iubite”, cum ar fi temperamentul şi caracterul, preocupările, valorile şi obiectivele fundamentale ale ei. Altfel, presupusa iubire va fi doar un foc de paie, ce se stinge la prima adiere de vânt sau odată cu trecerea timpului.

Hramul de toamnă al parohiei

Pr. Radu V. Ciui / Rev. Fr. Radu V. Ciui

Iubiți credincioși,

La această frumoasă sărbătoare a Hramului de toamnă al parohiei noastre, închinată Sf. Cuvioase Parascheva, doresc să vă mulțumesc din suflet tuturor celor care ați venit să ne rugăm împreună și să împărtășim bucuria comuniunii în Hristos.

Mulțumiri deosebite adresez fraților mei întru slujire, Părintelui Ștefan Vlad și Părintelui George Cautiș, pentru dragostea frățească, pentru împreuna-slujire și pentru bucuria de a fi astăzi alături de comunitatea noastră.

Să nu uităm că hramul unei biserici nu este doar o sărbătoare a unui locaș de cult, ci mai ales o sărbătoare a familiei duhovnicești care se adună în jurul Sfântului Altar. Iar Sfânta Cuvioasă Parascheva ne învață, prin viața ei, că adevărata bogăție a omului nu stă în ceea ce adună pentru sine, ci în dragostea, credința și bunătatea pe care le dăruiește celorlalți.

Vă îndemn să păstrăm această bucurie și dincolo de ziua sărbătorii, să rămânem uniți în credință, să ne sprijinim unii pe alții și să facem din parohia noastră nu doar un loc în care venim să ne rugăm, ci o adevărată familie în Hristos.

O biserică este frumoasă prin zidurile ei, dar devine vie prin credința, rugăciunea și dragostea oamenilor care o umplu.

Fie ca Sfânta Cuvioasă Parascheva să mijlocească înaintea Bunului Dumnezeu pentru fiecare dintre dumneavoastră, pentru familiile și copiii noștri, dăruindu-ne sănătate, pace sufletească și puterea de a merge împreună pe calea mântuirii.

Vă mulțumesc tuturor, Dumnezeu să vă binecuvânteze și la mulți și binecuvântați ani!

Informare privind auditul financiar al parohiei

Stimați membri ai parohiei,

Dorim să vă aducem la cunoștință că Miercuri, 30 septembrie 2026, a avut loc verificarea financiară periodică a parohiei noastre, pentru lunile Mai, Iunie, Iulie și August 2026.

Auditul a fost efectuat de către controlorii parohiei, Gabriella Lemeni și Arthur Mureșan, împreună cu casiera Melanie Johnson. În cadrul acestei verificări au fost analizate toate donațiile și încasările, precum și cheltuielile efectuate, pe baza facturilor și a documentelor justificative aferente. În urma verificărilor, s-a constatat că toate evidențele financiare sunt în ordine, iar situația contabilă este în balanță, fără diferențe constatate. Un raport financiar detaliat va fi prezentat membrilor parohiei în cadrul Adunării Generale Parohiale de la începutul anului 2027.

Dorim să mulțumim controlorilor și casierei pentru timpul, responsabilitatea și seriozitatea cu care își îndeplinesc atribuțiile, precum și tuturor credincioșilor care, prin generozitatea și sprijinul lor, contribuie la buna administrare și la continuarea activităților parohiei noastre.

Transparența, responsabilitatea și buna chivernisire a darurilor credincioșilor rămân principii esențiale în administrarea parohiei noastre.

Vă mulțumim pentru încredere și pentru sprijinul necontenit!

Donații

Mulțumim din suflet tuturor celor care sprijină biserica prin donațiile lor! Dumnezeu să vă răsplătească dărnicia și să vă binecuvânteze!

Program

Sfinții zilei: Sfântul Apostol și Evanghelist Luca; Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân.

Preot paroh: Pr. Radu V. Ciui
248-659-2910 · fr.raduciui@gmail.com

Anunțuri

Masa de hram · Duminică, 18 octombrie, 12:30 pm

Mulțumim din suflet familiilor Romanov-Crețu, Simplicean, Teodorescu și Megaș, care, cu dragoste și generozitate, oferă masa festivă de hram. Bunul Dumnezeu să le răsplătească dărnicia și jertfa! Invităm cu mult drag toți membrii și prietenii parohiei să ne fie alături la această frumoasă sărbătoare, bucurându-ne împreună de comuniunea frățească!

Meniu: salată de boeuf; supă de găină cu tăieței de casă; mușchi de porc la cuptor cu sos de ciuperci; varză călită cu cârnați; tort. Băuturi: vin, bere, băuturi răcoritoare și cafea.

La mulți ani binecuvântați celor care poartă numele Sfântului Luca!

Sfântul Luca, sărbătorit pe 18 octombrie, să vă fie ocrotitor și mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, aducând în viața voastră sănătate, pace și bucurie duhovnicească! Să păstrăm în inimă îndemnul Mântuitorului, consemnat în Evanghelia sa: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv.” (Luca 6, 36) Să vă fie viața luminată de credință și împodobită cu fapte de iubire și milostenie!

Bun venit în familia parohiei noastre!

Faceți ca anul 2026 să fie anul în care să deveniți membri ai Bisericii „Sfântul Nicolae”! Vă așteptăm cu drag să faceți parte din parohia noastră. Urmăriți pagina parohiei și împărtășiți-o cu familia și prietenii.

Felicitarea de Sfântul Luca și invitația pentru noi membri

Calendar · 17–31 octombrie 2026

sâmbătă, 17 octombrie

Sf. Proroc Oseea; Sf. Cuv. Mc. Andrei Criteanul

duminică, 18 octombrie

Sf. Ap. și Evanghelist Luca; Sf. Mc. Marin cel BătrânDuminica a 20-a după Rusalii; Ap. Galateni 1, 11- 19; Ev. Luca 7, 11-16 (Învierea fiului văduvei din Nain). Glas 3, voscr. 9.

luni, 19 octombrie

Sf. Proroc Ioil; Sf. Mc. Uar; Sf. Cleopatra; Sf. Cuv. Ioan de la Rila

marți, 20 octombrie

Sf. Mare Mc. Artemie; Sf. Cuv. Gherasim din Chefalonia

miercuri, 21 octombrie

†) Sf. Cuv. Mărturisitori: Visarion și Sofronie; Sf. Mc. Oprea; Sf. Preoți Mărturisitori: Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel; Sf. Cuv. Ilarion cel Mare

joi, 22 octombrie

Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii; Sf. 7 tineri din Efes

vineri, 23 octombrie

Sf. Ap. Iacov, rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului; Sf. Ier. Ignatie, Patriarhul Constantinopolului; †) Sf. Preot Mc. Constantin Sârbu; Sf. Cuv. Macarie Romanul

sâmbătă, 24 octombrie

Sf. Mare Mucenic Areta; Sf. Mc. Marcu, Sotirih și Valentin

duminică, 25 octombrie

Sf. Mc. Marcian și Martirie; Sf. TavitaDuminica a 23-a după Rusalii. Ap. Efeseni 2, 4-10; Ev. Luca 8, 26-39 (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor). Glas 4, voscr. 10.

luni, 26 octombrie

†) Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

marți, 27 octombrie

†) Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Basarabov, Ocrotitorul Bucureștilor; † Sf. Olga din Alaska; Sf. Mc. Nestor

miercuri, 28 octombrie

† Sf. Ier. Iachint, mitropolitul Țării Românești; †) Sf. Cuv. Teofana Basarab; Sf. Mc. Terentie, soția sa, Neonila și cei 7 fii; Sf. Ier. Firmilian, episcopul Cezareei Capadociei

joi, 29 octombrie

Sf. Cuv. Mc. Anastasia Romana; Sf. Cuv. Avramie și Maria, nepoata sa

vineri, 30 octombrie

Sf. Sfințit Mc. Zenovie, episcopul Ciliciei, și sora sa, Zenovia; Sf. Ap. Cleopa

sâmbătă, 31 octombrie

Sf. Ap. Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul și Narcis; † Sf. Sfințit Mc. Ioan (Kochurov) din Chicago (1917); Sf. Mc. Epimah